Mila e mai de preț decât dreptatea

Mila și judecata dreaptă, de se află împreună într-un suflet, sunt asemenea unui orb care se închină lui Dumnezeu și idolilor în același locaș. Mila este potrivnică judecății drepte. Judecata cea dreaptă înseamnă a ține la măsurarea după dreptate. Căci dă fiecăruia după vrednicie și nu pleacă cumpăna sau nu caută la față în răsplătire. Iar mila e durerea mișcată de har, ce se apleacă cu împreună-pătimire și pe cel vrednic de pedeapsă nu-l pedepsește, iar pe cel vrednic de bine îl covârșește cu binele. Dacă mila e proprie bunătății, judecata după dreptate va fi, așadar, proprie răutății, și precum fânul și focul nu pot sta în același loc, așa nici judecata după dreptate și mila nu pot locui împreună într-un suflet. Precum un bob de nisip nu se pune în cumpănă cu o grămadă de aur, așa trebuința de judecata dreaptă a lui Dumnezeu nu se pune în cumpănă, în privința asemănării, cu trebuința de mila Lui.

– Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință

Sfântul Isaac Sirul

Mergând pe firul unor tot mai adecvate reprezentări ale lui Dumnezeu, Sfinții Părinți au înțeles neputințele și limitele acestui demers. Chiar inventarul – niciodată complet – al numelor lui Dumnezeu nu ar putea asigura o imagine satisfăcător de cuprinzătoare. Iar cunoașterea lui Dumnezeu depășește infinit orice reprezentare, este trans-conceptuală. Iată de exemplu cum sfântul Isaac Sirul remarcă încurcătura umană pe care o resimțim în fața atributelor cu care Îl numim pe Dumnezeu. Astfel, vorbind despre paradoxul existenței dreptății și iubirii la măsuri dumnezeiești, sfântul spune: