Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta… Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Luca 6, 19-21 & 24)

Reflectam astăzi la greutatea renunțării noastre la diverse patimi sau dependențe. De unde vine această greutate? Probabil că mulți oameni ar răspunde că din lipsă de voință. Însă voința este o capacitate, o putere a sufletului care se actualizează în fiecare acțiune pe care o întreprindem. Un om nu are o voință mai mare sau mai mică decât cea a altuia, ci își actualizează această putere sufletească altfel, o folosește diferit.