Filotheia

„Filosof adevărat este cel care, din făpturi, cunoaște pricina făpturilor, sau din cauză – făpturile, în temeiul unirii mai presus de minte și a credinței nemijlocite, în urma căreia nu numai învață, ci și pătimește cele dumnezeiești. Sau iarăși filosof este cu deosebire cel a cărui minte a ajuns la făptuirea, la vederea și la petrecerea cea după Dumnezeu. Dar filosof desăvârșit este cel a cărui minte a dobândit filosofia, sau mai bine zis filotheia morală, naturală și teologică, învățând din cea morală, faptele, din cea naturală, rațiunile, iar din cea teologică, vederea și exactitatea dogmelor. […]

Filolog și filosof propriu-zis e cel ce iubește și cercetează înțelepciunea de aici a zidirii lui Dumnezeu, ca ultimul ei ecou, dar nu se îndeletnicește cu această filosofie cu mândrie, pentru lauda și slava omenească, ca să nu fie iubitor de cele materiale, ci e un iubitor al înțelepciunii lui Dumnezeu, arătată în natură și în mișcarea ei.”

– Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, cap 127, Filocalia VII, D. Stăniloae, p. 146.

Nirvana și apatheia

„Frica lui Dumnezeu întărește credința, fiul meu, iar înfrânarea în schimb întărește această frică. Răbdarea și nădejdea fac ca această înfrânare să fie neclintită și dau naștere nepătimirii (apatheia). Iar această nepătimire are o fiică ce se cheamă dragoste (agape).”

– Evagrie Ponticul, Scrisoare către Anatolie

Stingerea poftei, stingerea mâniei, stingerea amăgirii: aceasta, cu adevărat, se cheamă nepătimire (nirvana).”

– Siddhartha Gautama Buddha, Samyutta Nikaya 31:1

Rugul aprins

„Omul rămâne ce l-a numit Dumnezeu, chipul lui Dumnezeu și asemănarea (potențial asemănare, dar chipul nu s-a distrus în om). Și-acest chip strigă către ale sale; dacă vreți, în termeni politici moderni, „își caută drepturile”. Acest chip al lui Dumnezeu își caută originea și destinul. Și omul, de-a lungul istoriei, caută pe Dumnezeul lui și își caută ființa lui.

„Vă asigur că Moise, marele Moise, care este atât de mare datorită înțelepciunii sale, în întreaga lume, și-a exersat gândirea sa în științele Egiptului, și astfel a ajuns la cugetarea Ființei (Fapte 7, 22). Aproape la fel ca el, și la o epocă mai apropiată de a noastră, înțeleptul Daniel din Babilon, se afirmă, a frecventat întâi de toate școala caldeeană, și numai ulterior s-a dăruit studiului chestiunilor dumnezeiești (Daniel 1, 3-7)”

– Sfântul Vasile cel Mare, „Celor tineri, despre folosirea corectă a literaturii grecești” 

Buddha și Hristos

Iubiților, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu… Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el.

– Sfântul Evanghelist Ioan, Epistola Întâi Sobornicească

Precum o mamă își apără unicul copil cu prețul vieții, așa ar trebui și noi, cu o inimă nemărginită, să prețuim toate ființele… Se spune că acesta este sălașul suprem. Fără să se atașeze de perspective fixe, cel cu inima curată, văzând limpede, eliberat fiind de toate dorințele senzuale, nu mai renaște în această lume.

– Karaniya Metta Sutta (Scrierea despre prietenia compătimitoare)