„Cel ce are dragoste nu știe să pizmuiască;  nu e ușuratic, fălos și pornit; nu se îngâmfă față de cineva; nu se poartă cu necuviință față de aproapele; nu caută numai cele spre folosul său, ci și spre al aproapelui; nu se mânie degrabă împotriva celor ce-l supără; nu ia în seamă dacă suferă vreodată un rău; nu se bucură de nedreptatea prietenilor, ci se bucură de adevărul dreptății lor; toate le rabdă câte vin asupra lui cu întristare; toate le crede din simplitate și nerăutate; toate cele făgăduite nouă de Dumnezeu nădăjduiește că le va lua; toate ispitele le rabdă, nerăsplătind răul cu rău; și niciodată lucrătorul dragostei nu cade din dragostea aproapelui (1 Cor. XIII, 4-8).

Cuviosul Nichita Stithatul, cap 87 din „Cele 300 de capete despre făptuire”, Filocalia, vol. VI

Citirea Sfintelor Scripturi

„Altfel citesc Scripturile cei începători în viața de evlavie, altfel cei ce au înaintat până la mijloc și altfel cei ce au alergat până la desăvârșire. Celor dintâi citirea le este pâinea de la masa lui Dumnezeu, care susține inimile lor în sfințitele nevoințe ale virtuții și le dă vigoarea tăriei pentru lupta cu duhurile care pricinuiesc patimile, și-i face luptători viteji împotriva dracilor ca să poată zice: ‘Gătit-ai înaintea mea masă împotriva celor ce mă necăjesc pe mine’ (Ps. XXII, 5). Celor de-al doilea le este vin din potirul dumnezeiesc, înveselind inimile lor și scoțându-i din ei înșiși prin puterea înțelesurilor și ridicându-le mintea de la litera care-i omoară ca să cerceteze adâncurile duhului ei și să le fie întreagă născătoare și descoperitoare de înțelesuri, încât să poată spune și aceștia, cu drept cuvânt: ‘Paharul Tău mă îmbată cu tăria lui’ (Ps. XXII, 5). Iar celor din urmă le este untdelemn al Duhului dumnezeiesc, înfrăgezindu-le sufletul, îmblânzindu-l și ridicându-l mai presus de slăbiciunea trupului ca să poată striga și ei, bucurându-se: ‘Vărsat-ai untdelemn peste capul meu și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele’ (Ps. XXII, 5-6).”

Cuviosul Nichita Stithatul, cap 90 din „Cele 300 de capete despre făptuire”, Filocalia, vol. VI

Cina cea de taină

De cânți rugăciune lui Dumnezeu și un frate stă la ușa chiliei tale și bate, să nu pui mai presus fapta rugăciunii decât fapta dragostei și să treci cu vederea pe fratele tău. Căci acest lucru nu e plăcut lui Dumnezeu. El vrea untdelemnul iubirii, și nu jertfa rugăciunii.

Cuviosul Nichita Stithatul, cap 76 din „Cele 300 de capete despre făptuire”, Filocalia, vol. VI