Credința – temelia lucrurilor mai presus de minte și de rațiune

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Existența sau prezența lui Dumnezeu nu poate fi „demonstrată” prin analiza rațiunilor din lucruri, observă sfântul Maxim, ci doar „crezută”. Afirmația este modernă, și vine în întâmpinarea poziției științifice, aceasta întrucât acceptăm astăzi de a nu putea avea pretenția ca Dumnezeu să se descopere prin investigarea naturii: nu așteptăm „siguranțe” științifice despre Dumnezeu. Dar sfântul Maxim ne avertizează să nu le așteptăm nici în formă teologică, în sensul vreunei „obiectivări”:

„Dumnezeu este însă crezut numai că există, pe baza rațiunilor din lucruri” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete gnostice)

Acest „crezut” că Dumnezeu există este un alt fel de cunoaștere. Este acea inerție bună prin care omul este antrenat la întâlnirea dintre conștiință și har. Este o cunoaștere supra-rațională, primită ca dar din partea lui Dumnezeu:

„Dar El dăruiește celor evlavioși credința în existența Lui, mai întemeiată decât orice demonstrație. Căci credința este o cunoaștere adevărată, întemeiată pe principii ce nu pot fi demonstrate, de vreme ce este temelia lucrurilor mai presus de minte și de rațiune (ibidem)

Ortodoxia afirmă că înțelegerea lui Dumnezeu se realizează într-un registru cu totul diferit și în alte coordonate vis-a-vis de înțelegerea lumii în care trăim. […] Teologic, intuim un nivel de realitate corespunzând necreatului, un altul corespunzând creatului, precum și o ruptură de nivel între cele două pe care doar inițiativa din spațiul necreatului o deschide experimentării în spațiul creatului.

– Din „Teologie ortodoxă și știință”, Adrian Lemeni și Pr. Răzvan Ionescu, Ed. IBMBOR, București, 2007.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *