Ce este patima, după Rafail Noica

By in Diverse on 21 martie 2015

Cultura Duhului

Ce este o patimă? Iată ce este o patimă: Patima este un dor nesfârșit pe care noi îl punem la ceva foarte sfârșit. Să zicem, pofta de mâncare. Mântuitorul în pustie a fost ispitit de diavol după ce a postit patruzeci de zile: „Spune un cuvânt peste pietrele acestea și poți din ele să scoți pâine, dacă ești Fiul lui Dumnezeu.” Și Mântuitorul arată: „Scris este că nu numai din pâine va trăi omul, ci din fiecare cuvânt care purcede din gura lui Dumnezeu.” Adică cuvântul care purcede din gura lui Dumnezeu este hrană? Este ca pâinea? Atunci înseamnă că lăcomia de mâncare este până la urmă o foame de cuvântul lui Dumnezeu; și noi, netrăind cuvântul lui Dumnezeu, ne lăsăm duși, nu de foame – că lacomul nu mai are foame, deja stomacul zice: „Destul, nu mai pot, sunt îngreuiat”, dar el are plăcere de a mânca. Asta-i lăcomia – plăcere. Plăcerea mai vrea. Pântecele nu mai vrea.

Ce se întâmplă? Este o foame nesfârșită. Pentru ce? Fiindcă foamea omului este făcută pentru cuvântul cel nesfârșit al lui Dumnezeu. Dumnezeu, nemărginirea, vecinicia – și asta este în om! Uitați la animal. Animalul nu prea face lăcomii și lucruri dintr-astea. Mănâncă cât are nevoie, se oprește, se pune și doarme, se trezește, caută iar de mâncare, dar trăiește liniștit cu firea lui. Numai în om este o neliniște pe care nimica nu o poate opri, nici lăcomii, nici desfrâuri, nici nimic altceva nu o poate împlini. Este patimă, și patimă înseamnă suferință. Și suferința este sfâșierea de a încerca zadarnic a umple o poftă duhovnicească nesfârșită cu un lucru pământesc sfârșit. Mănâncă până pleznești, și n-o să fii plin, fiindcă ce cauți este nesfârșirea cuvântului lui Dumnezeu, nu pâine și de-ale mâncării.

Asta este o patimă, în sensul Părinților noștri, în sensul adevărat al Bisericii. Și acuma ce se întâmplă? Cei care, miluindu-se de către Dumnezeu, caută către cele de sus, cugetă cele de sus, nu mai poftesc după ale pământului. […] Și ce se întâmplă? Inima se curățește de patimi, de tot ce este scâlciat. Că o patimă nu-i decât o scâlciere, și cei care aveți tendințe ori să gândiți, ori să cugetați așa mai filosofic, ori să citiți mai ales cele ale Bisericii, uitați-vă și o să vedeți că cu fiece patimă puteți face această analiză; că patima nu e altceva decât sfâșierea unei încercări, unei pliniri cu de-ale materiei a ceea ce este în sine o stare duhovnicească.

– Ieromonahul Rafail Noica, „Cultura Duhului”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, p. 84-85

Vă recomand cu căldură citirea întregii cărți!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *