Creștinism și filosofie. O perspectivă patristică

By in Semințele Rațiunii on 17 martie 2015

„Vă asigur că Moise, marele Moise, care este atât de mare datorită înțelepciunii sale, în întreaga lume, și-a exersat gândirea sa în științele Egiptului, și astfel a ajuns la cugetarea Ființei (Fapte 7, 22). Aproape la fel ca el, și la o epocă mai apropiată de a noastră, înțeleptul Daniel din Babilon, se afirmă, a frecventat întâi de toate școala caldeeană, și numai ulterior s-a dăruit studiului chestiunilor dumnezeiești (Daniel 1, 3-7)”

– Sfântul Vasile cel Mare, „Celor tineri, despre folosirea corectă a literaturii grecești” 

Dictonul „Crede și nu cerceta”, oricât de greu ne-ar veni să credem, mai ales acelora dintre noi care nu sunt la curent cu scrierile patristice, nu numai că nu reprezintă esența spiritualității creștine, ba chiar o contrazice! Cu excepția unor cazuri izolate, majoritatea marilor părinți și scriitori bisericești încurajau studiul filosofiei profane, fiind ei înșiși cunoscători desăvârșiți ai științelor vremii.

Bineînțeles, aceste studii trebuie făcute cu mult discernământ, căci cel ce nu deosebește duhurile (1 Corinteni 12:10) se poate lăsa ușor înșelat de anumite sofisme care transmit idei eronate și dăunătoare sufletului. Cu toate acestea, atâta timp cât ducem o viață de rugăciune și purcedem la studiu cu smerenie, putem extrage multe lucruri de folos, precum albina ce culege polenul din fiecare floare. Revelator în acest sens este un mic pasaj din Viața Sfântului Grigorie Teologul:

„Se folosea cât mai mult posibil de profesori și de oratori. Lua de la toți ceea ce găsea că era important. Spiritul său sorbea însetat gândirea lor, însă nu fără discernământ. Auzind sau citind părerile lor, punea imediat în funcțiune rafinăria proprie. Era el însuși cea mai puternică rafinărie spirituală a timpului. Orice auzea trecea neîntârziat prin filtrele proprii. […] Nu înmagazina pur și simplu cunoștințele. Studia, cerceta, aprecia și judeca totul. De aceea gândirea filosofică nu numai că nu i-a slăbit credința, ci, indirect, i-a întărit-o și i-a confirmat-o.”

– Stelianos Papadopoulos, „Vulturul rănit, viața Sfântului Grigorie Teologul”, Editura Bizantină, București, 2002, p. 38

Despre prietenul Sfântului Grigorie, Vasile cel Mare, știm că,

„Având de timpuriu o cugetare matură și responsabilă, se va arăta preocupat încă din perioada studiilor de edificarea unui mod de trăire care să ofere răspunsuri acelei divizări interioare resimțite de creștinii timpului său la întâlnirea cu educația conformă valorilor păgâne. Metoda sa era, ca și a Sfântului Grigorie, încrederea în discernământul oferit la participarea la viața liturgică a Bisericii. Astfel, preocupările lor de căpătâi erau, pe de o parte, frecventarea bisericii, iar pe de alta, frecventarea dascălilor „din afară”, adică a profesorilor din învățământul păgân.”

– Adrian Lemeni, Pr. Răzvan Ionescu, „Teologie ortodoxă și știință”, Editura IBMBOR, 2007

Sfântul Ioan Damaschin era, de asemenea, deschis către studiu și cercetare:

„Pentru că apostolul spune: „examinați toate lucrurile și păstrați ceea ce este bun”, să consultăm și scrierile înțelepților păgâni. Vom găsi poate și la ei ceva bun și vom primi ceva util sufletului. […] Să împrumutăm orice doctrină care poate servi adevărului și să respingem lipsa de evlavie a greșitelor doctrine. Să nu folosim rău binele, să nu abuzăm de arta discursului pentru a păcăli pe cei simpli. Și, deși binele nu are nevoie de cine știe ce aplicație ingenioasă, să folosim totuși această abilitate pentru a combate răul și a respinge falsa știință. […] Întâi de toate, voi expune tot ce a fost spus mai frumos de înțelepții greci, știind că, dacă este ceva bun, a fost dat din înălțime de Dumnezeul oamenilor. „Pentru că tot harul cel bun și tot darul desăvârșit vin de Sus, de la Părintele luminilor”. […] Pentru aceea, imitând albina, voi aduna ceea ce este propriu adevărului, și voi recolta mântuirea, chiar dacă vine din partea dușmanului; pe de altă parte, voi respinge tot ceea ce este rău și provine dintr-o falsă știință”

– Sfântul Ioan Damaschin, Dialectica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *